Viscolul
Kuhusu kitabu pepe hiki
Vladimir Sorokin este, probabil, atât cel mai apreciat, cât și cel mai controversat autor rus contemporan, considerat de critici un clasic în viaţă, chiar dacă temele sale duc tradiţia rusească a grotescului în zone în care nici Gogol, și nici măcar scriitorul absurdului din epoca stalinistă, Daniil Harms, nu au îndrăznit să se aventureze.
– Daniel Kalder
Unul dintre cele mai surprinzătoare texte din literatura lumii. Sorokin este un scriitor uluitor de original.
– The New Republic
În opera lui, Sorokin nu doar că distruge tabuurile literare și culturale, ci pune sub semnul întrebării însuși conceptul de literatură și rolul receptării în cadrul procesului de creaţie. În toate cărţile sale de referinţă pare că își întreabă cititorul: „Ai curaj să citești mai departe?“
– David C. Gillespie
Platon Ilici Garin, medic de provincie, își propune să ajungă cu orice preţ la datorie, în Dolgoe, unde o boală misterioasă transformă oamenii în zombi. Pentru că nu găsește cai de schimb la poșta din Dolbeșino, doctorului i se recomandă tovărășia cărăușului Kozma, care, pentru cinci ruble, îl poate duce cu mașina la destinaţie.
Aventura celor doi, cu puternice ecouri din Tolstoi, Gogol și Kafka, este marcată de popasuri și de personaje dintre cele mai stranii – morarul înalt cât palma și soţia lui voluptuoasă, producătorii kazahi de narcotice, cadavrul uriașului îngheţat și omul lui de zăpadă, gigantic și cu un falus enorm –, care transformă această călătorie aparent banală într-un traseu fantastic, infernal, în care nu doar viscolul dobândește proporţii gigantice, ci și natura umană, care îi cade pradă.
Kuhusu mwandishi
VLADIMIR SOROKIN (n. 1955) este un scriitor rus de factură postmodernă, unul dintre cei mai populari autori din literatura rusă contemporană. A scris romane, piese de teatru, nuvele și scenarii de teatru și film, precum și libretul pentru Copiii lui Rosenthal, de Leonid Desiatnikov, prima operă comandată de Teatrul Bolșoi într-un sfert de secol.
În anii 1980, a făcut parte din scena underground a literaturii moscovite, unde s-a format ca scriitor, după ce vreme de un deceniu, în anii 1970, avusese o activitate de ilustrator de carte și artist vizual. Cărțile sale au fost traduse în peste douăzeci de limbi și sunt prezente în portofoliile unora dintre cele mai importante edituri din întreaga lume. Sorokin este laureat al premiilor „Andrei Belîi“ și „Maxim Gorki“, iar Viscolul a fost distins atât cu Premiul literar NOS, cât și cu Premiul Bolșaia Kniga. În 2013, Vladimir Sorokin a fost finalist la Man Booker Prize.
Dintre cărțile sale, la Curtea Veche Publishing au mai fost traduse Gheața, Ziua opricinicului și Kremlinul de zahăr.
