Hartiile Masculului

M-am nascut pe 25 iulie 1981 in Brasov. Am urmat un excelent liceu de arta, apoi am plecat la Bucuresti, unde am pendulat intre o facultate administrativa si una de actorie. Continui sa fiu actor doar cu numele. M-am angajat la o corporatie. In 2008 am infiintat Mes Quins, o formatie de pop sintetic cunoscuta ca «floarea undergroundului». Tot in acelasi an am inceput sa postez regulat pe pagina mea de Youtube scurte filme comice.

Am publicat pana acum doua carti: Scurta si plictisitoarea viata a lui Kjus, Polirom, 2005 si Cele mai frumoase creiere, Cartea Romaneasca, 2008 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor Bucuresti).

Misoginismul, inadecvarea si mai multe esecuri sentimentale au dus la aparitia Hartiilor Masculului, cartea unei lumi in care am trait ani de zile si in care nu vreau sa ma mai intorc. Tot ce am scris aici e adevarat.

Hartiile Masculului au originalitate in masura in care eu am fost unealta care le-a scos la lumina. Totusi, in absenta unor persoane remarcabile precum Dl. Varlan din Congregatie, profesorul Simion Andronache (impreuna cu asistentul sau Niculae Malaita), bunul meu prieten Victor Spahiu, regretatul savant Ilarion Posea de la Cluj, fara a-i uita pe generoasa doamna Gina Parvu si pe domnul Ejiofor Obikwelu, textul n-ar fi vazut niciodata lumina zilei. Tuturor le sunt profund indatorat.“ – Silviu Gherman

„Ce este acela un burbac? Dar un fuscubrah? De ce e important prutul si cum se fabrica el? De ce se strivesc chiruntii cu pumnul? In fine, ce afirma «principiul subtil al stiintei»? Veti gasi raspunsurile la (aproape toate) aceste intrebari chinuitoare in Hartiile masculului. Undeva intre fantezie steampunk, brava lume noua si «calatorie» swiftiana, minunatul roman al lui Silviu Gherman, scris cu imaginatie si umor, ar deveni, intr-o literatura normala, un bestseller, si si-ar face autorul celebru.“ – Rares Moldovan

„Hartiile Masculului e o carte ciudata si cruda. Nu-i nici fantasy, nici SF, desi ar putea fi ambele. Se intampla intr-un viitor nu foarte indepartat, dominat de femei gigant, de o frumusete trupeasca orbitoare, dar posedate de capricii greu de satisfacut. Pe masura ce inaintezi in lectura, descoperi o lume rece si deprimanta, in care reproducerea sexuata a disparut, in care masculii si celelalte creaturi imperfecte sunt sclavii unei programari care le face imposibila revolta. Pe fundalul unui oras in ruina, Gherman scoate la iveala maruntaiele relatiilor dintre masculi si femele, construind un roman sordid, plin de umor negru si delicioase jocuri de limbaj. Nu ne ramane decat sa facem cu totii baskiya.“ – Cristian Neagoe