Copiii festivalului: Începuturile vieţii unui hibrid uman petrecute în umbra secerei şi ciocanului. Roman

Astfel, călătorind împreună cu personajul principal, Victor Sodoleanu – un hibrid din punct de vedere al originii sociale diferite a părinţilor săi – prin Bucureştiul devenit doar cu câţiva ani înainte de naşterea sa capitala unui stat al clasei muncitoare, cititorul are posibilitatea să cunoască şi să compare două lumi diferite care coexistau în acele vremuri în urbe. Respectiv, cartierul vechi din jurul parcului Pache, populat de foşti mic burghezi, de foşti servitori, de veterani de război, de funcţionari şi de oamenii noului regim aduşi de valul schimbărilor politico – sociale, precum şi noul cartier de blocuri răsărit dintre dărâmăturile mahalalei din marginea Cociocului, în care li s-au închiriat apartamente unor cadre militare ale armatei, securităţii şi miliţiei, activiştilor de partid, inginerilor, medicilor, arhitecţilor şi altor intelectuali de şcoală nouă, care au format un conglomerat împreună cu fericiţii locatari ai caselor care au scăpat de demolare.

Două cartiere, vestigii ale „accidentului” istoric produs de împărţirea lumii în sfere de influenţă de după Cel de al II-lea Război Mondial, în care evoluează eroul romanului din fragedă pruncie până la bacalaureat, luptând la propriu şi la figurat ca să-şi facă loc mai în faţă pe scena vieţii, fără să ştie despre existenţa unor probleme cu mult mai grave decât hârâielile lui cu diferite personaje potrivnice, nenorociri din categoria ororilor săvârşite în numele „luptei de clasă” de către statul totalitar în care s-a născut.

Astfel, cititorul are posibilitatea ca, prin povestioarele şi povestirile cuprinse în marea poveste a „copiilor festivalului” – scrisă într-o notă ironică cu un limbaj glisând între doct şi argotic – să cunoască tot felul de personaje pitoreşti, precum şi culisele educaţiei prin artă, sport, şcoală generală obligatorie şi liceu, practicată în acele timpuri prin mijlocirea unor instructori culturali, educatori, antrenori, învăţători şi profesori, dintre care, unii erau corupţi, limitaţi intelectual, mojici, violenţi şi/sau rău intenţionaţi.

Totodată, tinerii care vor fi curioşi să citească romanul, vor afla cu ce fel de jocuri necomputerizate îşi petreceau timpul liber copiii generaţiilor ’53 şi ’54; ce lecturi şi spectacole îi entuziasmau; ce curiozităţi şi vicii inadecvate vârstei lor aveau; cu ce şi cum organizau micile lor afaceri ilicite; ce glume îşi făceau şi cu ce răutăţi îşi necăjeau profesorii; cum reacţionau în faţa anchetatorilor; cum se cuplau băieţii cu fetele dezinhibate; în ce condiţii şi pentru cât timp se „măritau” liceenele cu turiştii occidentali; cum petreceau la „ceaiurile” de apartament şi de curte; cum vorbeau şi de ce se băteau ca sălbăticiunile între ei şi cu alţii.

În consecinţă, îndrăznim să sperăm că lucrarea sintetic prezentată mai sus, se va alătura cândva în memoria pasionaţilor de lectură, cărţilor de mare succes „Elevul Dima dintr-a şaptea” a lui Mihail Drumeş şi „Cişmigiu & Comp.” scrisă de Grigore Băjenaru, chiar dacă nu musteşte de romantism, fiind mai degrabă în ton cu vremurile de astăzi, respectiv, pigmentată cu vulgaritate şi violenţă.

 Autorul