Femei de succes: Dincolo de mirajul banilor

Sufletul meu este condus de iubire pierzându-se în

timp printre cuvinte.

De multe ori trecem prin înfrângeri doar pentru a

ne schimba.

Mi-ar plăcea ca să fiu ca vântul pentru că atunci

grija mea ar fi nemărginirea și aș uita de cele pământești

care mă fac să doresc mai mult...și mai multe din toate.

A fost nevoie de o pandemie ca să înțeleg cât de

bogată sunt, căci sănătatea și pacea interioară nu se pot

cumpăra cu bani sau funcții, căci Dumnezeu ne iubește

pe fiecare. Pentru a atinge succesul indiferent că ești

bărbat sau femeie trebuie ca să te renaști ca o persoană

diferită de ceea care ai fost înainte, căci nimic material nu

contează așa de mult precum contează iubirea și pacea

din sufletul tău.

Eu vă iubesc.

....................

EPILOG...

Sper ca timpul să ne vindece rănile trecutului.

Dacă nu erau răni astăzi cartea nu era scrisă.

Ușa cea mare unde justiția pământeană am închis-

o zâmbea cu un zâmbet acid pentru că am avut curajul să

ne judecăm cu o instituție.

Eu...și ea !

Două femei de succes!

Pentru că două persoane am fost concediate acum

mai bine de un an, hărțuite trei luni de zile într-o așa zisă

comisie disciplinară și ni s-a luat jobul în mod abuziv în

virtutea unei răzbunări care ne-a atins pe noi.

E și aceasta este un succes...

Să reușești să-ți învingi fricile, să te detașezi de

rezultat și să poți accepta totul.

Și eșecul sau victoria.

Priveam în ochii ei nepământeni parcă, care

ascundeau durere și bucurie ...

Coboram tăcute treptele tribunalului care ne-a

înspăimântat deoarece nu doream să se ajungă până

acolo...dar s-a ajuns...

I-am înmânat o carte în amintirea trecutului care

vroia ca să-l uite că o durea.

Avea și ea copil de crescut și a fost privată de un

venit lunar doar pentru că cineva așa a vrut ca să fie...

Cugetul ei era zidit parcă de un Manole care își

iubea creația care nu vroia ca să o piardă.

Cred că își mai amintește că i-am zis cândva că

atunci când cartea –Femei de succes-va fi gata și drumul

nostru va ajunge la final.

De multe ori mă suna și mă întreba mai mult

râzând...

Mai ai mult de scris la cartea aceea...? Ultimul

capitol îi ziceam...

Că-mi dă bătaie de cap, că nu-i văd finalul pentru

că-i ca într-o ceață totul, ce ține de multe alegeri care ne

pot apare în cale și poate schimba totul.

Am sărutat-o și i-am dorit succes.

A zâmbit misterios...

Zâmbetul ei îl cunosc pentru că ascunde un zid,

chiar dacă zâmbește, sufletul ei este ca un foc care

freamătă și te arde.

Am admirat-o pentru că totdeauna a știut ca să-și

ascundă trăirile.

A avut un profesor bun. A luat de la el curajul și

stăpânirea de sine.

Simt cum drumurile noastre se despart...?

Dacă decide altceva ce crede că i se potrivește

mai bine...?

Chiar că nu mai intervin ca să schimb ceva.

Am făcut-o cândva...

Și poate am greșit, atunci când a dorit ca să plece

într-un alt job. Am vrut doar să prelungesc și bucuria și

suferința.

Cândva ne-am atribuit rolul de Dumnezei și acum

suferim.

Nu știu ce va alege acum...

Privesc cum se îndepărtează cu pasul ei ca de

regină.

Cobor grăbită scările pentru că mai am ceva de

rezolvat ce nu acceptă amânarea.

Avocatul apare și el grăbit și mă salută din mers,

după ce i-am oferit și lui o carte.

E și succesul lui.

Mă reîntorc în gând la trecutul meu din punctul în

care l-am lăsat pentru că simt ceva ce mă mai atrage încă

acolo. Dar știu că nimic nu mai poate fi așa cum am lăsat.

Locul nu s-a schimbat.

Dar oamenii...?

Oare cum mă vor privi...după ce am declanșat o

mare nebunie...?

De abia spre finalul drumului am înțeles de ce

Dumnezeu a permis toată nebunia asta...

Poate ne-a scăpat de mai multă durere care s-a

declanșat unde am lucrat, la scurt timp după ce noi am

plecat.

Multe dintre fostele colege și medici au fost

testați pozitiv la Corona –virus, pentru că halatul alb și o

mască de hârtie...nu te poate apăra de multe...

Doar știu că oamenii de succes care nu pot fi

îngenunchiați au în spatele lor femei de succes.

Niciodată nu am fost singure...

Am fost ca și la început...

Trei...

Trei oameni de succes!

.........................................

Din cărțile autorului publicate pe Amazon:

Picuri de lumină e iubirea mea.

Am ales iubirea-poeme

Pelerin la Medjugorje-mesaje divine

Îngeri cu aripi arse-mesaje de la Dumnezeu

Mesaje de dincolo de timp-Convorbiri cu Sinele Divin

Messages from beyond time-Conversations with the

Divine Self

Jurnalul unei șoapte albastre-poeme la o cafea

God s whisper is Heard Throuch me messages

Eu își vorbesc din adâncul cerului

Mandale de lumină-Carte de colorat mandale

Mandalas

Carte de colorat pentru copii

30 de imagini de colorat cu câini pentru copii

Mandale –vol.2

Eu și Dumnezeu pe o tablă de șah

ÎN LOC DE POSTFAȚĂ-Nicolae Băciuț

După ce cu doar un an în urmă publicam un volum

de versuri al Doinei Cotfas, Jurnalul unei șoapte

albastre (poeme la o cafea), descoperind o autoare

preocupată de condiția femeii sub multiplele ei aspecte,

iată că demersurile sale continuă, cu o focalizare precisă:

succesul femeii, nu cu orice preț, ci prin „regăsirea

puterii interioare”. Cartea își propune să îl ajute pe cititor

să deschidă o poartă spre sine, pentru a se cunoaște mai

bine pe sine, resursele personale, aspirațiile - „Nu te

învăț aici cum poți face bani, spune autoarea, pentru că

nu aceasta-i menirea mea, dar pot să-ți arăt fereastra care

duce spre bucuria din sufletul tău pentru a te regăsi mai

încrezătoare și mai sigură pe tine și pe gândurile tale”.

„Rețeta succesului” vine din lecția de viață a

autoarei, care a renăscut, am putea zice, ca pasărea

Phoenix, învingând un cancer, descoperind astfel care

este cu adevărat prețul vieții.

De aici și opțiunea sa de a face prin toate

demersurile creative proprii, terapie și pentru trup și

pentru suflet, împăcând o opțiune profesională cu o

opțiune de credință.

Disponibilitățile Doinei Cotfas sunt, oricum,

multiple, iar verva ei tonifiantă. Reflecțiile sale pe

marginea condiției femeii în societatea post modernă au

densitate și... plasticitate, au căldura pilduitoare a celui

care vrea să dăruiască, să împărtășească cu ceilalți din

concluziile pe care le-a extras din cartea vieții sale.

Experiența de viață a autoarei are consistență,

suficientă pentru a alimenta reflecția.

„Am descoperit, spune Doina Cotfas, că viața nu se

termină odată cu ziua de chenzină și poate începe prin a

crede în vise și a le clădi liber indiferent de vârstă”.

Prin fleșuri morale, sunt oferite lecții de demnitate și

integritate, într-un registru cu destule virtuți literare și

filosofice.

O nouă viață, în proiecția autoarei, pleacă din sine și

se întoarce în sine. Iar cartea încearcă să configureze

printr-un lanț de maxime și reflecții căi de urmat adaptate

la fiecare personalitate în parte. Și în acord cu prioritățile

și urgențele existențiale neprevăzute.

De aici și convingerea autoarei că cititorii se vor

regăsi în această carte și-și vor lua din ea merinde pentru

o viață întreagă.

Fără a avea în spate o autoritate rezultată din

poziții administrative, sociale, profesionale, Doina Cotfas

e convingătoare prin simplitate și sinceritate, prin firescul

discursului apodictic.

NICOLAE BĂCIUȚ